Ministerul Economiei rãmâne impasibil când vine vorba de istoria Minei Petrila, pe care nu se aratã interesat sã o salveze. Nici mãcar Putul Centru, care are o istorie fascinantã, nu este interesant pentru ministeriabili, chiar dacã salvarea clãdirilor istorice nu presupune fonduri suplimentare. Iar varianta buldozerului care sã radã istoria de pe fata pãmântului este mult mai la îndemânã pentru oficialii de la Bucuresti.
Istoria de peste 150 de ani a Minei Petrila nu îi sensibilizeazã pe oficialii Ministerului Economiei, care vor sã treacã cu huldozerul peste clãdirile ce apartin primei unitãti extractive din Valea Jiului, chiar si a celor cu valoare istoricã. Fundatia Culturalã Conditia Românã împreunã cu un grup de studenti francezi a întocmit un tudiu de prefezabilitate menit sã salveze istoria minei, care a fost discutat si aprobat de Consiliul Local Petrila si ulterior propus Ministerului Economiei. Acest studiul de prefezabilitate prevede ca o parte a clãdirilor din incinta minei Petrila care sunt de patrimoniu sau au valoare istoricã si culturalã sã fie transformate în muzeu. De asemenea, o altã parte a clãdirilor ar urma sã fie preluate de Primãrie pentru a le putea concesiona cãtre diverse firme ce doresc sã desfãsoare activitãti de productie sau servicii. Clãdirile de pe actuala platformã minierã pe care initiatorii studiului ar dori sã le salveze datoritã potentialului lor istoric sunt vechile ateliere mecanice, unde se gãsesc utilaje de la 1800, precum si Putul Centru, care are o istorie fascinantã.
Pierderile din industria extractivã, înlocuite cu afluxul de turisti
Practic, se intentioneazã transfomarea unei activitãti economice producãtoare de pierderi într-una menitã sã atragã turisti, cu atât mai mult cu cât sunt clãdiri – cum este Putul Centru – cu un trecut remarcabil. Iar pentru Ministerul Economiei acest lucru nu ar presupune alocarea unor fonduri suplimentrale, altele decât cele prevãzute deja pentru “ecologizarea de suprafatã”, care este parte a proiectului de închidere a minei. “Practic, noi am propus ca banii prevãzuti pentru închiderea pãrtii de suprafatã sã fie redirectionati, asa încât clãdirile prinse în studiul de prefezabilitate sã nu mai fie demolate, ci securizate si reabilitate. Acele clãdiri cu valoare istoricã, cum este Putul Centru, pot avea destinatie turisticã, iar clãdirile care pot avea o destinatie economicã sã fie preluate în administrare de primãrie”, a explicat viceprimarul orasului Petrila, Vasilicã Jurca. Numai cã Ministerul Economiei nu a fost sensibilizat de acest proiiect. “Cei de la minister ne-au rãspuns cã planul de închidere este deja fãcut si nu sunt prevãziti bani pentru reabilitarea sau mentinerea unor clãdiri. Dar asta nu înseamnã cã totul s-a sfârsit aici si o sã ne continuãm demersurile”, a mai spus viceprimarul Petrilei.
O istorie fascinantã
Putul Centru al Minei Petrila a fost construit de nemti începând din 1943. De partea electricã s-au ocupat cei de la Siemens Berlin, iar partea mecanicã a fost asiguratã de firma Demag. Pentru realizarea acestei consturctii, în 1943 aici a fost detasat „monteurul – sef” Iosif Drexler. Era plãtit cu 4,50 lei pe ora de lucru, avea o indemnizatie de 1.400 de lei pentru deplasare, cât si locuinta, iluminatul si înclãzirea asiguratã. Pentru venirea lui în tarã chiar si Comandamentul Militar si-a dat acceptul, aratã arhiva vremii, pentru cã vremurile o impuneau. Drexler era extrem de apreciat de partea românã si, asa cum o sã vedem, a fost considerat de neînlocuit. În data de 18 noiembrie 1943 s-a început montarea masinii de extractie a Putului Centru, acelasi put care functioneazã si la ora actualã. Lucrurile au mers ca la carte, conform proiectului, pânã în 1944 când Drexler este luat prizonier si internat într-un lagãr din zona Hategului. Într-o notã din octombrie 1944 se aratã cã nu se poate continua lucrarea fiindcã acesta a fost internat în lagãr, iar autoritãtile române fac tot posibilul sã-l elibereze. Directiunea minelor se aratã neputincioasã în demersul de eliberare a lui Iosif Drexler, dupã cum aratã
documentele vremii: “Sfortãrile fãcute pentru eliberarea din lagãr a D-lui Iosif Drexler le putem considera definitiv încheiate cu rezultat negative”.
În aceste conditii, partea românã a fost nevoitã sã continue executia cu forte proprii, conform unor adrese care dateazã din 1945. Drexler a rãmas în lagãr, iar în 1946 a trimis conducerii societãtii din Petrosani o carte postalã pentru a multumi cã i s-a returnat trusa de scule, dar si pentru cele 3 kilograme de slãninã primate drept rãsplatã! Putul Centru a avut de-a lungul vremii diverse denumiri, fiind „botezat” la un moment dat chiar Ana Pauker. Pentru el se zbat acum cei ce doresc sã salveze istoria Minei Petrila, având în acelasi timp valoare si datoritã unicitãtii instalatiei de extractie, unicã în Europa, ce functioneazã din 30 iulie 1946 încontinuu.
Carmen Cosman
