Au furat pentru a se întretine, unii au fost prinsi si si-au fãcut pedeapsa, altii au scãpat cu condamnãri cu suspendare. Nu au avut niciodatã un loc de muncã stabil si nici nu vor avea. Sunt proprii sefi, nu le convine sã lucreze pe un salariu de cele mai multe ori minim. Pentru a scãpa de puscãrie s-au lãsat de fãrãdelegi, însã trebuie cumva sã trãiascã. Asa cã s-au fãcut mineri, nu de voie ci de nevoie.
Deasupra poligonului militar din municipiul Petrosani s-a dezvoltat o adevãratã industrie minierã, iar cãrbunele de aici, extras din galerii de suprafatã, este vândut pe bani frumosi. Afacerea este oarecum ilegalã, însã este trecutã cu vederea de autoritãti.
Mai bine sã sape pe dealuri decât sã fure, sã jefuiascã ori sã omoare, cam asa îsi spun mai toti politistii, la fel ca si în cazul fructelor de pãdure. Mai multi bãrbati, majoritatea recidivisti, trec dealul din cartierul lor, Bosnia, cãtre poligonul militar, în zona releelor de
telecomunicatii. Au descoperit un filon de cãrbune chiar la suprafatã, au sãpat galerii si zilnic scot productie. Cel putin 20 de saci de cãrbune, huilã de calitate – bulgãri cum cer cei care cumpãrã pentru sobe si centrale.
Mina secretã
„Eu am fost închis pentru furt, de douã ori. Nu mai vreau în puscãrie, dar trebuie sã mãnânc ceva. Toatã vara am fost la afine si bureti, acum e sezonul cãrbunelui. Dacã-l fur din vagoane mã întorc în penitenciar, cã a fost eliberat pentru bunã purtare. Am cãutat pe deal, în zona minei Petrila si am dat de cãrbune”, spune Marcel (38 de ani). Alãturi de el sunt alti trei bãrbati care sapã cât este ziua de lungã printr-o galerie de circa un metru diametru, de unde scot huila. Chiar dacã stratul este la suprafatã, în realitate minerii de ocazie trebuie sã coboare cam doi metri sub pãmânt pentru a extrage cãrbune bun. „Acum primim 9 lei pe sacul de huilã, este de calitate, toatã lumea stie cã Petrila are strat cu cãrbune bun. Avem comenzi si de 50 de saci pe zi dar nu putem scoate noi atât”, mai spune bãrbatul. Nici el si nici ceilalti care sapã în galerie nu vor sã fie fotografiati. Nu le este rusine de faptul cã sunt puscãriasi sau cã muncesc. „Nu vrem sã ne vadã lumea din cartier, vin toti sã-i luãm si pe ei la cãrbune. E mai bine sã nu se stie, s creadã cã tot la furat de fier mergem ”.
Sunt în permanent pericol
Oricând ar putea sã-si piardã viata într-o galerie deschisã de ei pentru cã nu au nici cele mai elementare mãsuri de sigurantã. „Înainte sã intrãm ne uitãm dacã s-a prãbusit ceva din tavan, nu intrãm chiar asa. De periculos este foarte
periculos, dar ce putem face. Asa stiu mãcar cã nu mã mai aleargã cei de la „gardã”, nu mai avem de-a face cu ei”, spune Vasile, un al miner de ocazie. Nu este o premierã în Valea Jiului ca pe fostele perimetre miniere sau în apropierea lor, cei fãrã venituri sã deschidã „exploatãri” pentru a vinde cãrbunele. În zona Uricani sunt cele mai multe galerii improvizate si chiar dacã „minerii” au fost alungati de mai multe ori pentru cã erau în pericol, în fiecare toamnã se întorc în gropile din care-si scot pâinea zilnicã.
Maximilian Gânju
