Exercitiul zilnic de umilintã continuu, la care este supus acest neam în ultimii ani, seamna cu Golgota Sfintei Scripturi… Scuipat, batjocorit, mintit, furat sau neîndreptãtit, romanul frumos strânge din dinti si merge mai departe.
Ducând în spate povara democratiei, suntem supusi unei pedagogii perverse impusã de undeva din lumea tuturor posibilitãtilor… O lume nebunã, cu reguli stricte. Bãrbatii cer sã se reguleze unii pe altii legal, sã înfieze copii, însã nu vor sã audã de icoane ortodoxe în sãlile de curs, vrem toleranta etnicã, însã îl scoatem pe Brâncoveanu din manualele de istorie.
Curvelor le spunem dive, hotilor le zicem oameni de succes iar martirilor nostri le urineazã câinii pe morminte… Demnitatea este un cuvânt pe care l-am amanetat si l-am uitat acolo… Cine mai scuturã gorunul la Tebea? Nimeni! Unii suntem în club, altii îl asteaptã pe Botezatu, unii îl dãm jos pe Bãsescu, altii îl punem în locul lui pe Ponta, cei mai fericiti îsi plimbã amantele departe de ochii celor de acasã, iar unii îsi pun problema ce vor pune mâine pe masã… Si totusi, în “vranitã” cine vegheazã? Îmi este teamã cã nu mai avem nici poarta. Nu sunt pesimist! Sunt sigur cã ne vom trezi, însã ce se va întâmpla pânã atunci? EUROPA are nevoie de o populatie non-identitarã, iar noi suntem victime sigure… Singurele obstacole în fata senilelor modernismului sunt crucile din cimitir, atât, martirii care au murit stropind pãmântul cu sângele lor pentru neamul românesc. Poate asa cum spunea Ioan Ianolide, omenirea ar trebui nu sã intre în panicã din cauza cancerului, a foametei, a poluãrii, a rãzboiului ori chiar a robiei, ci sã se îngrozeascã si sã riste totul pentru a evita constiinta determinatã de legile materialismului european. Când vom întelege cã în fond materialismul ateu, “setea de a avea” cãlcând în picioare orice
principiu este satanism, atunci vom scãpa. Generatiile de dupã 1989 nu mai au nevoie de muncã ci de oportunitãti, domnisoarele din ziua de astãzi nu mai pun busuioc sub pernã… ci poze nud pe facebook iar flãcãii în loc de curaj au seringi… Noi, din ce în ce mai mult semãnãm cu un popor las, gata sã se punã jos si sã se predea în fata dulãului “aciuat” în cusca de la Bruxelles… Dar dacã, pur si simplu, meritãm tot ce ni se întâmplã? În speranta cã resemnarea nu ne-a înmuiat de tot creierele, sper într-un viitor românesc, trãit într-o tarã dodoloatã…
Ionut DRAGOTESC
