Pentru cã demintatea nu trãieste în genunchi, Securitatea i-a scurtcircuitat mintea

Un cercetãtor în geofizicã si electronicã, un specialist în astronavigatie, din Petrila, a fost distrus de Securitatea comunistã prin asa zisa metodã ”spãlarea creierului”. O informare, care exprima pozitia unei minti sclipitoare, nu a fost pe placul regimului Ceausescu, drept pentru care l-a supus pe Gelu Crisan la caznele securiste pentru a-l da pe brazdã. Cum acest lucru nu a fost posibil, i s-a administrat injectia care l-a transformat în ”om cu mintea rãtãcitã”.

Omul de rând, cel care nu s-a confruntat cu Securitatea regimului Ceausescu, nu-i vine sã creadã ce descoperã dupã atâtia ani, exclamând invariabil: eu nu am stiut despre asa ceva! Cel cãruia i s-a cumpãrat sufletul, printr-un loc de muncã, repartizarea unui apartament si cumpãrãturi în rate, viata i-a trecut între serviciu si casã, eventual si cu cele douã ore de emisie tv pe zi, cu apa si curentul dat cu portia. Cei care-si puneau întrebãri existentiale, care aveau idealuri si dincolo de pragul casei, cei care, vorba lui Brâncusi, au cãutat toatã viata lor zborul, cunoasterea si dumnezeirea, au avut mari probleme. Multi au murit pentru vina de a vedea derapajele unei lumi ca o închisoare, dar si mai multi au fost transformati în plante pentru cã au vorbit considerând cã este o datorie de onoare. Ca urmare, deminatea era tinta principalã a securitãtii comuniste, pentru cã demnitatea nu acceptã sã trãiascã în genunchi…

Nobletea celui descult prin zãpadã

Il cheamã Gelu Crisan, este din Petrila, are 56 de ani, si a fost un om de exceptie, o valoare pentru tara lui si o mândrie a orasului, a Vãii Jiului si a judetului. Cei care i-au fost colegi si vecinii povestesc despre Gelu cã a fost cercetãtor în fizicã atomicã si profesor universitar la Bucuresti.1-1

Înalta educatie si inteligenta de exceptie se regãsesc si acum la Omul care umblã descult prin zãpadã, iar vara poartã bocanci si uneori costum de schi. Uneori, când i se face rãu, îl vezi cum se culcã singur pe pãmânt, apoi îsi urmeazã drumul cu câinele sãu, poate singurul sãu prieten adevãrat… Cu ochii mari, albastri si extrem de expresivi, la Gelu se simte boemia celor cu minte sclipitoare. Recitã versuri ale marilor clasici, discutã cu cei ce nu fug de el despre subiecte ale cãrtilor premiatilor Nobel, ajutã elevi mai mici si chiar liceeni rezolvându-le probleme de fizicã si matematicã, uneori le atrage atentia asupra comportamentelor neadecvate, iar nobletea si calitatea umanã rãzbat din orice gest, atitudine si mai ales din… recunostinta fatã de cei care i-au întins o mânã. Gentileata sa este atât de rarã încât multi cred cã nu mai existã. Noi am rãmas uimiti s-o descoperim la un om al cãrui creier a fost spãlat de Securitate.

Generatie bãtutã de soartã – sase morti… si Gelu

Apropiatii spun cã mintea lui Gelu s-a îmbolnãvit în urma unei injectii. ”A fost un copil eminent, a intrat din prima la liceu, apoi la facultate si la a doua facultate. A devenit cercetãtor ulterior, pe la Bucuresti. A fost cãsãtorit, socrul sãu, am înteles cã lucra în Comitetul Central pe vremea lui Ceausescu. Are un copil, care a venit sã-l invite la nunta lui. Am aflat cã a fãcut o informare politicã, asa cum se fãcea atunci, dupã care a ajuns asa. Se spune cã ar fi criticat sistemul si mai ales practicile din domeniul în care lucra el. Acea infirmare politicã nu doar cã a scris-o, dar a si sutinut-o, cu copletãrile si argumentele lui. A fost un bãrbat tare frumos, senin si deschis. Se stie cã dintr-o injectie. Dar toti spun cã Securitatea a fãcut asta. Generatia nostrã a fost o generatie bãtutã de soartã. Majoritatea celor  cu adevãrat buni, colegi de-ai mei, au murit. Au fost sase oameni eminenti… Tatãl sãu a lucrat la minã, acum este pensionar si stau împreunã. Mama lui a fost nevoitã sã plece în Franta… Gelu a rãmas un om de bunã calitate, chiar dacã mintea lui o mai ia razna”- a povestit Elisabeta B., fosta colegã de scoalã generalã si vecina lui Gelu.

De la Topografie, Petrol si gaze, la astronavigatie…

În momemte de luciditate, dacã este întrebat, Gelu povesteste, putinilor oameni în care are încredere, viata sa, dar invariabil roagã pe cel din fata sa ca nu cumva sã-l pârascã ”SSP”-ului, adicã serviciului de securitate si protectiei stiute de el de pe vremea ”aceea”. Fostul cercetãtor  a povestit despre fiul sãu Bogdan si fosta sotie Roxana cu duiosie, iar atitudinea lui exprimã mândrie si dor, dar si durere acceptatã. Gelu ne-a ajutat sã legãm piesele disparate ale pregãtirii sale, aflate de la cunoscuti. A studiat pe rând Topografia, Geofizica, Programarea numericã a datelor si Electronica. A lucrat un an la mina Petrila, apoi la Institutul de Cercetare Petrol si Gaze, a fost profesor universitar la Bucuresti, a fãcut cercetare si proiectare, apoi a trecut în astronavigatie…

A vorbit cu multã consideratie despre un anume Ionut Sturza, cu care s-a cunoscut pe vremurile sale bune, si pe care pare sã-l fi apreciat cu adevãrat. Nu am flat dacã este vorba fostul premier al Moldovei, cel care a înfiintat Alianta pentru Democratie si Reforme si este specialist în comert exterior si a fost vicedirector într-o asociatie de profil, viceconsul al Kazasthanului etc. Ion Sturza are 53 de ani, cu trei ani mai mic decât Gelu, iar drumurile lor sã se fi intersectat… Poate fi  si un descendent al familiei Sturdza. Nu am reusit sã aflãm pentru cã teama lui Gelu de Securitate se manifestã si acum.

De ce Doamne, de ceSS

Zilele trecute, Gelu m-a întâpinat cu niste versuri. A recitat îndelung, cu ochii când ridicati cãtre cer, când privind dincolo de mine, ceva depre muzã si somn al ratiunii, despre dragoste si lipsa ei, despre durere si bucuria soarelui, despre Sisif si povara omului… Am crezut cã asteaptã sã ghicesc autorul, asa cum face de obicei. Poezia lui era ceva între sonetele lui Shakespeare si Anabel Lee a lui Edgar Allan Poe. ”Eu am compus-o si acum am completat-o, chestie de inspiratie de moment. Ideea mi se pare bunã, dar la formã mai trebuie lucrat” – mi-a spus Gelu fãcând stânga-mprejur. Am rãmas uitându-mã lung dupã el, iar nodul din gât aproape cã mã sufoca… Am reusit doar sã îngân, asa, retoric, ”de ce Doamne, de ceS”

Si totusi, în mintea lui Gelu, are zvâcniri uluitoare din care reiese faptul cã e constient de situatia în care se aflã si nu regretã gestul lui de atunci. Într-o dimineatã m-a întrebat dacã stiu cine e autorului romanului ”Pentru cine bat clopotele”, si mi-a redat un mic pasaj din carte, extrem de sugestiv pentru situatia lui:  „Îmi închipui cã în saptezeci de ceasuri poti trãi o viatã la fel de plinã ca în saptezeci de ani… Deci, dacã viata ta schimbã cei saptezeci de ani pe saptezeci de ceasuri, am în clipa de fatã acest dar fãrã pret si sunt destul de norocos cã am avut parte de el. Si dacã nu existã ceea ce se numeste un lung rãgaz, nici restul vietilor noastre, nici un «de acum încolo», ci doar «acum», înseamnã cã doar «acum» trebuie pretuit, si sunt nespus de fericit cã-l am”…

Copiii, între respingere si dorinta de a-l vindeca

Indurerearea „eminentului nostru”, din vechiul cartier al Petrilei, Puskin, este reactia de respingere a copiilor/ adolescentilor fatã de el, care râd, tipã si fug… Gelu, iubind oamenii în general, si copiii în special, are tendinta de ocrotire a lor, de dorinta de a le transmite din stiinta sa de dascãl, de a-i ajuta… si de cele mai multe ori rãmâne cu umerii cãzuti si cu fruntea întunecatã.

Si ca un revers al acestei situatii, o tânãrã pasionatã de psihologie, cu câtiva ani în urmã avea convingerea cã-l poate vindeca pe profesorul cercetãtor, vecinul ei.   ”Când veneam acasã în vacante, aveam sentimentul cã dacã mã apropii de el, dacã ajung sã-l înteleg pâtrunzând în mintea lui pot sã-l fac bine. Aveam un simtãmânt inexplicabil cã acolo e ceva ce se poate repara. Dar anii au trecut, specializarea mea a fost alta…”- povesteste Izabela S.

Acest material am vrut sã fie o ”reparatie moralã” minorã comparativ cu ceea ce i s-ar cuveni lui Gelu – ”eminentul nostru” -, drept pentru care o parte a cartierului Puskin, acum Prundului, din Petrila, s-a mobilizat si a cules informatii. Toti au avut cuvinte de apreciere, au depãnat întâmplãri care reliefau frumusetea unui caracter si a unei minti sclipitoare ”spãlate” de Securitatea comunistã. Un singur regret existã. Acela cã Gelu Crisan nu este îngrijit asa cum meritã…

Ileana Firtulescu

14 thoughts on “Pentru cã demintatea nu trãieste în genunchi, Securitatea i-a scurtcircuitat mintea

  • 12 iulie 2013 at 09:09
    Permalink

    Stateam in parc, Gelu a venit, mi-a cerut voie si s-a asezat langa mine pe banca.M-a privit curios, privire inteligenta, rece, a inclinat capul aratandu-mi astfel intelegere, cautand apropierea, mi-a spus:”Esti trista, ar trebui sa-ti iei un caine, ajuta mult.” A inceput sa vorbeasca mult, incalcit,fara capat, fara sfarsit astfel incat mi-am dat seama ca se petrece ceva cu acest om.”O viata de om” , spunea atat de frumos Marin Sorescu.
    Felicitari stimata doamna pentru frumoasa dumneavoastra aplecare asupra oamenilor atat de speciali.

    Reply
  • 12 iulie 2013 at 13:25
    Permalink

    Nascut si crescut aici, e greu s? nu fi auzit de Gelu, de?i povestea din spatele omului care mereu are ceva interesant de spus si prea des nu are ocazia din cauza infatisarii, o stiam din auzite si observ ca era denaturata. Dar partea legat? de mintea sa sclipitoare este in fiecare poveste despre el.
    Am avut ocazia sa-l ascult de cateva ori si n-am regretat.
    „O singura conversatie cu un om intelept face mai mult decat zece ani de studiu” – era o vorba pe care am auzit-o de curand. In cazul lui as zice ca-i adevarat.
    Niciodata nu l-am privit de sus, dar dupa acest articol o sa-l privesc cu alti ochi.
    Multumesc Ileana pentru scrierea acestui articol. N-as fi aflat atatea despre el si ar fi fost mare pacat sa nu stim povestea sa.

    Reply
  • 12 iulie 2013 at 20:30
    Permalink

    Impresionant. Ar trebui Sa privim articolul ca o lectie de viata. Sa nu judecam oamenii dupa aparente…

    Reply
  • 14 iulie 2013 at 14:21
    Permalink

    il stiu din vedere si cred ca acei oameni atat de zelosi,ai securitatii.,sunt in stare de asa ceva,sa faca dintr-un OM sa para altceva.Nebunii sunt ei zelosii.

    Reply
  • 14 iulie 2013 at 19:19
    Permalink

    ?i cînd te gânde?ti c? unii mai plâng dup? vremurile acelea…

    Reply
  • 14 iulie 2013 at 22:10
    Permalink

    societatea este formata din 3 parti
    persoane de gradul 1 persoane avand puteri si functii economice politice juridice religioase sociale de la presedintele tarii pina la consilier si patroni
    persoane de gradul 2 minori pensionari handicapati fizici si psihici
    persoane de gradul 3 cei care fac pib ul tarii creatorii muncitori tarani mestersugari actori sportivi cercetatori etc
    indiferent de oranduirea sociala si de timp persoanele de gradul 1 care nu fac parte din sistem ei sunt sistemul ei decid cine traieste si cine moare iau masuri cand o persoana sau grup le pericliteaza favorurile si bunastarea financiara si sciala a lor si a rudelor iau masuri de la distrugerea partiala tratamente pentru a ajunge o leguma pina la tratarea cu efecte cancerigene a inlaturarii totale
    pentru a pastra privilegile indiferent de timp si oranduire sociala alesii poporului persoanele de gradul 1 si biserica cu patronii sunt in stare cu sange rece sa mearga dincolo de crima
    acesta este adevarul voi saraci cu duhul

    Reply
  • 15 iulie 2013 at 13:37
    Permalink

    Impresionanta poveste reala, doamna Ileana Firtulescu! Si incredibila! Mi-a adus aminte de acele vremuri, cand traiam cu totii de azi pe maine, cu frica in san si cu speranta unor vremuri mai bune. Multi au fost decimati in inchisorile comuniste pentru ca au indraznit sa se opuna sau sa isi manifeste deschis credinta. Si iata ca exista si oameni care s-au opus, care au scapat de inchisoare, dar au fost eliminati din viata lor normala in alt mod, mod despre care acum am aflat. Daca omul acesta a fost atat de inteligent, iar ceea ce stia se pare ca mai razbate in afara din cand in cand, poate ca merita acum sa fie ajutat. Cum?
    Spune Scriptura sa ne rugam unii pentru altii. Haideti sa il pomenim cat mai multi pe domnul Gelu in rugaciune!
    Eu o sa distribui articolul pe FB, poate se mai gasesc solutii spre a fi ajutat.
    Preotul de la biserica de care apartine poate ca l-ar putea implica in comunitatea locala de pe langa biserica. Poate daca este lasat sa fie util, de exemplu copiilor care au nevoie de ajutor la scoala, domnul Gelu si-ar mai reveni sau macar s-ar bucura acum de atentia si consideratia bine meritatata.
    Daca nu se face ceva concret pentru acest om, pentru ca e unul dintre noi, atunci acest articol ramane doar un articol.
    Poate celor din jur le mai vin si alte idei. Dar pentru inceput, haideti oameni buni crestini sa il pomenim pe dl. Gelu in rugaciunile noastre, pentru ca mare este mila lui Dumnezeu!

    Reply
  • 24 iulie 2013 at 12:36
    Permalink

    Hrry,Te rugam citeste acest articol Fenomenal si ajuta acest Geniu al Vaii Jiului,tu esti omul potrivit.Multumim!!!

    Reply
  • 27 iulie 2013 at 13:44
    Permalink

    Sunt impresionat,intr un mod indescriptibil,as putea spune pina la lacrimi! da!gelu a fost un om deosebit! si te felicir stimata doamna,pt efortul de apune in lumina ,pe gelul nostru!iti multumesc pe ca ai reusit sa faci ceea ce eu am regretatintodeauna cind ma intilneam cu gelu,ca nu se face nimic pt a arat cine a fost gelu!Felictari!

    Reply
  • 2 decembrie 2013 at 22:56
    Permalink

    Am crescut vazandul aproape in fiecare zi trecand prin fata blocului… au fost multe zile in care incerca sa ne explice limite si logaritme in mijlocul strazii. Asta cand aveam cel mult 10 ani. Spunea ca e important sa invatam. Facea ca totul sa para foarte usor…. Dupa care facea doua flexiuni cu baietii si pleca zambind …

    Reply
  • 3 decembrie 2013 at 19:32
    Permalink

    Gelu o fost vecin cu mine 18 ani practic cunosteam povestea lui si chiar de multe ori venea la parintii mei chiar daca de multe ori nu intalegeam nimica din ce vorbea.Tatal lui este un om foarte bun si are mare grija de el , cred k nu ii este usor .

    Reply
  • 14 ianuarie 2015 at 13:41
    Permalink

    Da cei care locuiesc in Petrila il stiu pe Gelu si povestea lui chiar denaturata fata de cea expusa mai sus …. da e un mare pacat …..problema este ca acel regim comunist era mic copil pe langa cel de acum ………… referitor la suportul pe care-l au cei ce se vand sistemului …………si multe alte povesti nestiute si in general falsificate astfel incat s afie in favoarea sistemului ………… hotii care scapa cu ajutorul procurorilor , judecatorilor , politistilor care fac parte tot din sistem

    Reply
  • 14 ianuarie 2015 at 23:06
    Permalink

    un bob de grau intr-un pumn de neghina

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *