Nedeie de Sân’ Petru pe Slãtinioara

11În sâmbãta Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, la Petrosani, în satul Slãtinoara, localnicii au organizat o nedeie la care au venit sute de oameni. Bineînteles, nu au lipsit bucatele momârlãnesti, dansurile specifice locului si voia bunã.

Momârlanii de pe Slãtinoara au avut o sâmbãtã de sãrbãtoare. La nedeia care a avut loc în centrul satului, a doua editie, au participat toti oamenii locului si nu numai. Bãrbatii s-au trezit dis de dimineatã pentru a pregãti bucatele care s-au servit la praznic, foarte apreciate de meseni. S-a început cu varza, care a fost tocatã de femei cu o zi înainte si care s-a pus prima la foc. A urmat apoi tocana de oaie sau ciorba de batal, cum i se mai spune, care a fost gãtitã si potrivitã cu mirodenii de-ale gustului doar de momârlani stiute si combinate. Mai apoi, ultimul fel de mâncare gãtit si servit la aceastã agapã sau masã a dragostei crestine, a fost pãsatul. Aici bucãtarul are nevoie neapãrat de pricepere si rãbdare. În prealabil, se macinã la moarã câtiva saci de porumb, însã mãcinatul trebuie sã fie mai mare si nu din acela mic, ca pentru fãinã.

11-1Dupã cele povestite si putin furate de la bucãtarii care îsi respectã retetele, pe fundul unei cãldãri mari se pun cam doi litri de ulei si jumãtate cantitate apã. Când ajunge de dã în clocot, se pune porumbul mãcinat. Vreme de douã-trei ore se amestecã încontinuu cu o lingurã mare de lemn, iar pe la jumatea gãtitului se pun cam douã – trei kg de unt la o cantitate de câteva zeci de kilograme de pãsat.

Când bucãtarul considerã cã totul este gata, deasupra se sfarâmã cam 12- 13 kg de brânzã de oaie, fãcutã tot de localnici, care se amestecã cu porumbul.   Unul dintre bucãtarii care gãteste pe la nedei, ne-a si spus cum si de unde a învãtat el secretul acestor bucate..

“Acasã nu prea fac, dar la nedei fac mâncare pentru tot satul. Am învãtat totul de la tata si de la un mos care a murit”, a spus bucãtarul.

Oamenii care au venit la nedeie s-au asezat la masã doar dupã ce preotul a fãcut o slujbã de sfintire. Participantii au venit dis de dimineatã, desi masa s-a servit în jur de ora 14:00, când oalele aburinde au fost luate de pe foc. De la cel cu tâta-n gurã, pânã la ãl’ cu barba surã, cu totii s-au ospãtat din mânarea de varzã, tocana de oaie si pãsat. “ E bunã tare mâncarea fãcutã de momârlani. Varza este foarte bunã,  dar si pãsatul e deosebit”, ne-a declarat o femeie. “ Cum sã nu îti placã aceste bucate gãtite atât de autentic?!”, ne-a spus si un bãrbat.

La slujba de binecuvântare a bucatele a luat parte un sobor de preoti care a vorbit de importanta pãstrãrii traditiilor.

Mândria portului popular

11-2La aceastã sãrbãtoare femeile din sat s-au îmbrãcat în straiele traditionale pe care le-au purtat cu mândrie toatã ziua. La fel au fãcut si cele mai tinere. “Niciodatã nu mi-a fost rusine sã spun cã sunt momârlancã si cã trãiesc în satul Slãtinoara. Este cea mai mare bucurie pentru mine atunci când am ocazia sã îmbrac acest costum pe care îl pãstrez cu grijã”, ne-a declarat o adolescentã din sat. “Sincer sã vã spun, mai rar îmbrac acest costum, pentru cã nici nu prea mai am unde. Sunt douã, trei ocazii pe an când o pot face, iar atunci, pentru mine este o mândrie”, ne-a spus si o doamnã de vârsta a doua.

Toti sãtenii au contribuit

Traditia acestei agape a fost reînodatã anul trecut, dupã 20 de ani de pauzã iar anul acesta, organizatorii au fost mai multi si mai darnici, iar participantii mai cu voie bunã. De fapt, la aceastã nedeie fiecare sãtean a contribuit cu câte ceva. “Suntem dublu ca numãr fatã de anul trecut, iar acest lucru ne bucurã enorm. Fiecare sãtean a venit cu câte ceva de acasã pentru a avea o nedeie pe cinste”, ne-a declarat Petre Gãlãtan, organizator principal.

Localnicii  nu s-au dat plecati de acolo cu una cu douã, ci au petrecut pânã târziu în noapte, au jucat si s-au simtit bine,  cu promisiunea cã la anul va fi si mai frumos.

Luiza Andronache

Advertisements