12Un put de intrare în minã si multã iarbã verde sau un loc cu luminã si multã verdeatã. Atât va rãmâne în locul unde acum este mina Petrila. Clãdirile simbolice ale mineritului din Valea Jiului dispar încet, dar sigur.

Directorul minei Petrila, Constantin Jujan, spune cã din cele 10 clãdiri ce sunt cuprinse în programul de demolare, trei vor rãmâne în picioare pânã când ”se va pune lacãtul” pe unitatea minierã din localitate.

”Este vorba de 10 clãdiri din care trei nu vor intra într-un program de demolare în acest an pentru cã în apropiatã vecinãtate mai sunt constructii pe care noi le folosim pânã la închiderea unitãtii. Pentru celalalte clãdiri care pot fi pãstrate încã se mai poartã discutii, studii, analize pentru a vedea dacã se pot conserva de cãtre primãrie pentru cã ele nu pot fi fãcute de cãtre unitatea noastrã”, a declarat Constantin Jujan, directorul Minei Petrila.

Unele din constructii vor fi salvate. Cel putin asta sperã atât reprezentantii administratiei locale cât si cei din conducerea minei.

”În procedura de închidere a minei Petrila se vor face lucrãri de demolare a constructilor de suprafatã cu finalizare pânã în anul 2016. Existã o initiativã a fundatiei culturale condusã de Ion Barbu pentru salvarea unor constructii din incinta minei Petrila care au o valoare simbolicã în existenta acestei unitãti, au fãcut demersuri si reprezentantii comunitãtii, consilierii. Alte clãdiri cu vavloare sentimentalã sunt în patrimoniul primãriei din anul 2003, unele au fost folosite iar altele nu mai sunt de utilitate. Vor fi preluate de primãrie si pentru cã sunt clãdirile administratiei locale ei vor decide când le vor demola”, a mai spus sursa citatã.

12-1În anul 2018, în zona unde acum încã îsi desfãsoarã activitatea mina Petrila, va fi doar putul. Doar aceastã constructie va aminti cã aici au fost cândva unitãti de productie care odatã, de mult, erau motorul economiei românesti. Dupã anul de gratie 2018, aici va fi o zonã verde, zonã care nu va produce nimic nici pentru localitate, nici pentru Valea Jiului si nici pentru patria Româneascã.

Monika BACIU