Bijuterii arhitecturale refãcute sau distruse

Clãdiri istorice reprezentative pentru municipiul Petrosani au fost abandonate de proprietari sau înstrãinate, iar acum s-a ales praful de ele. Existã si cazuri fericite când monumentele au fost readuse la faima de odinioarã, cum este cazul Cazinoului Muncitoresc.

Cazinoul Muncitoresc si Baia Publicã din Petrosani ar fi împlinit  zilele acestea 88 de ani de existentã. Între timp însã Baia a dispãrut cu totul. Cazinoul a fost la un pas sã aibã aceeasi soartã, însã norocul a fãcut ca un cunoscãtor sã vadã în clãdirea falnicã mai mult decât o constructie ce meritã pusã la pãmânt. Astfel, a refãcut întregul „palat” si chiar dacã investitia n-a fost deloc una de neglijat, fostul cazinou al minerilor, pe lângã cã si-a pãstrat aerul boem este si un loc apreciat de multi vizitatori su localnici.  Amplasatã în colonia de jos a Petrosaniului, clãdirea fostului Cazinou Muncitoresc a început sã fie construitã în anul 1923, având în dotare o salã de spectacole cu 500 de locuri, o bibliotecã cu 1.400 de volume, un 5-1restaurant si o sufragerie. Dupã o reprezentatie de probã, cu o proiectie cinematograficã derulatã în ziua de 25 octombrie 1925, Cazinoul a intrat în uz o zi mai târziu, cu un mare bal la care au fost prezenti si reprezentantii Societãtii Miniere „Petrosani”. În anul 1938 în clãdirea Cazinoului functiona cel mai performant cinematograf din provincie, acesta fiind dotat cu un aparat de proiectie pentru film sonor, marca „Thorderson L. M. Chicago”, al doilea din tarã dupã cel de la Cinematograful “ARO” din Bucuresti. Dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, Cazinoul Muncitoresc a fost desfiintat, clãdirea fiind repartizatã Teatrului de Stat „Valea Jiului”. În timp ce clãdirea fostului cazino a rezistat peste timp, cea a fostei bãi comunale a dispãrut din cauza hotilor de materiale. Amplasatã vis-a-vis de Cazino, în acelasi parc, Baia Publicã (Bãile Societãtii Miniere „Petrosani”) avea 46 de dusuri, baie de aburi, baie de aer fierbinte, hidroterapie, 6 bãi cu cadã, terase de odihnã, toate fiind destinate sã asigure servicii gratuite minerilor si familiilor acestora. În anul 1925, când au fost finalizate cele douã clãdiri, Societatea Minierã „Petrosani” investise deja în ele peste 28 de milioane de lei, bani cu adevãrat „grei” pentru acei ani.

Maximilian Gânju

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.