Cunoscutul caricaturist Ion Barbu îi adreseazã ministrului Varujan Vosganian, prin intermediul retelei de socializare Facebook, o scrisoare în stilu-i caracteristic, prin care îi descrie printr-un mod satiric situatia tragi-comicã în care se regãseste Mina Petrila.
Scrisoarea, adresatã ministrului, vine în contextul în care firava societate civilã petrileanã a demarat o campanie numitã “Salvati Mina Petrila”, operatiune menitã sã transforme acest areal într-un sit de culturã, istorie si turism.
Dragã Varujane,
stimate Vosganian!
Iatã, îti scriu pentru prima datã, si ca tot românul cinstit si corect, o fac pentru a-ti cere ceva.
N-o fac pentru mine (eu am de toate: casã, butelie cu aragaz, frigider cu congelator, masinã si colac peste pupãzã-garaj), ci pentru ingratii mei de concetãteni si petrileni în acelasi timp.
Mina Petrila, în adâncurile cãreia am trudit si eu 15 ani, se pregãteste de ultimul drum dupã un parcurs istoric de 154 ani.
Conform unei cutume tâmpite (vezi vecina Minã Dâlja) operatia asta de închidere înseamnã a rade totul de la suprafata ei si plantarea de gazon românesc, iarbã recunoscutã de altfel pentru calitãtile curative, profilactice si de un verde ca de Paris.
Sunt câteva clãdiri cu o arhitectonicã industrialã deosebitã care e pãcat, mare pãcat, sã fie culcate la pãmânt doar pentru a recupera fierul vechi care îl înglobeazã.
Dvs. ca liberal ar trebui sã stiti cã de exemplu spãlãtoria de cãrbune a Petrilei era la vremea constructiei ei cea mai mare din Europa.
La inaugurarea ei a fost însusi Regele Mihai, iar în Putul Centru al minei functioneazã si azi o masinã de extractie a acelorasi vremuri.
Firava societate civilã petrileanã a încercat cu modestele ei puteri sã se opunã stergerii din istoria orasului a mult peste 100 de ani de activitate, des plãtita cu sânge.
Am început o campanie numitã ‘’Salvati Mina Petrila’’, operatiune menitã sã transforme acest areal într-un sit de culturã, istorie si turism.
Anul trecut, cu sprijinul unei asociatii de profil din Franta, am organizat o sãptãmânã de studiu si solutii cu 50 de studenti din anii terminali ai facultãtilor de profil din Bucuresti, Cluj, Timisoara si Iasi. Anul acesta este prevãzut un alt workshop cu arhitecti din Franta si Germania, tãri în care închiderea minelor s-a fãcut într-un alt mod, benefic pentru populatia acelor locuri, decât aici.
Din pãcate, Primãria si Consiliul Local care ar trebui sã fie portdrapelul acestei actiuni de salvgardare se complace într-un dolce farniente, par lipsiti de vlagã, dacã nu cumva acest non-combat nu ascunde decât interese subterane, cã deh!, e vorba de minã aici, nu?
Domnule Ministru,
Stã în puterea Dvs. o actiune rapidã care sã opreascã buldozerele aflate acum în curtea minei sã mai muste din ea.
Cu banii care sunt alocati acum dãrâmãrii se pot consolida clãdirile istorice aflate în suferintã.
Alãturat acestui mesaj atasãm si apelul nostru întru salvare, unde veti vedea cã existã si solutii pentru deschiderea unei mine culturale.
N-avem stiintã de a mai exista asa ceva pe aiurea, vedeti, asadar, si ce potential publicitar ascunde.
Scriitorului din Dvs. îi spunem cã stã în vointa si putirinta noastrã de a ridica în Petrila pe ruinele minei si un muzeu, un altfel de muzeu, al poeziei românesti. Din locul de unde altãdatã plecau mineriadele…
Spuneam odatã cã îmi place enorm sã le scriu Presedintilor, Ministrilor, Parlamentarilor.
E ca si cum I-ai scrie lui Dumnezeu.
Nu primesti niciodatã rãspuns în cutia postalã.
Eu, totusi,
Cred în Unul Varujan…
Astept învierea
minelor, si viata veacului ce va sã vie.
Amin!
Cuviosul si Cuvinciosul
Ion Barbu
