Oficial încã nu s-a luat o decizie cu privire la soarta noii entitãti energetice din judetul Hunedoara, care va îngloba si cele patru mine viabile din Valea Jiului dar si SE Paroseni.
Zvonurile care circulã i-a speriat pe edili pentru cã în lipsa unui investitor care sã preia Complexul Energetic Hunedoara, se va ajunge la insolventã. Cum de pe urma mineritului trãiesc mai bine de opt mii de familii, iar minele sunt principalul contribuabil la bugetele locale, edilii vor sã stie ce soartã are CEH, dar mai ales ce se va întâmpla cu regiunea dacã se ajunge la insolventã.
Directorul general al CEH, Costel Alic, spune cã situatia nu este asa de gravã încât sã îngrijoreze si existã investitori interesati de preluarea entitãtii energetice a judetului. „Acum începem procedurile de întocmire a dosarului de privatizare pentru scoaterea pe bursã si pe urmã vedem. Da, din ce cunosc eu sunt investitori interesati si pericolul nu este asa de mare încât sã stârneascã îngrijorare”, a precizat seful CEH.
Iatã ce se alege dintr-un oras fãrã minerit
Disparitia principalului agent economic dintr-o localitate a Vãii Jiului, fãrã a se oferi si o alternativã, duce automat la moartea respectivei asezãri. Exemplul grãitor este orasul Aninoasa, unde, în 2006 s-a pus lacãtul pe minã. Orasul a ajuns o fantomã. Administratia nu are bani îndeajuns nici pentru
minimul necesar. În mai multe rânduri creditorii au descins la Aninoasa, iar în circa o sãptãmânã o vor face din nou. Toatã bruma de bani pe care bugetul micutei asezãri o are va ajunge în conturile creditorilor, iar edilii se vor vedea nevoiti sã punã lacãtul pe usa primãriei. „Da, municipiul Petrosani si nu numai ar ajunge în situatia localitãtii Aninoasa dacã nu se va gãsi o solutie pentru functionarea Complexului Energetic Hunedoara”, a declarat ieri, primarul municipiului Petrosani, Tiberiu Iacob Ridzi.
Oricum, mii de persoane din Valea Jiului sunt în pericol de a nu-si mai putea asigura pâinea zilnicã, dupã ce trei exploatãri miniere din cele sapte vor fi închise ptânã în 2018. Afirmatia are sustinere printr-un exemplu cât se poate de adevãrat dacã ne uitãm ce s-a întâmplat dupã ce o subunitate minierã a fost desfiintatã dint-o singurã semnãturã, iar oamenii care munceau acolo, au ajuns acum sã mãnânce pe datorie. Localitãtile Uricani, Petrila si Vulcan vor pierde sume consistente ce ajung la bugetul local din impozitul pe salariile minerilor.
„Experimentul Aninoasa”
Disparitia minei Aninoasa în 2006 a însemnat falimentul localitãtii. Pentru locuitorii orasului alternativa înseamnã strãinãtatea, un loc de muncã în orasele învecinate sau bruma de bani primitã ca ajutor social. Bugetul local a rãmas fãrã principalul contribuabil, adicã fãrã circa 2,2 milioane de lei anual. Putinii agenti economici din Aninoasa nu pot compensa prin dãrile lor suma pierdutã si nici locurile de muncã
dispãrute. În lipsa unor alternative, oamenii pleacã rând pe rând din oras. Pe strãzile Aninoasei întâlnesti câte un bãtrân care are norocul sã fi muncit la minã. Pensia este îndestulãtoare chiar dacã ar putea sã fie si mai mare, asa cã îsi permite sã stea la taifas cu alti ortaci. Doar bãtrânii mineri au scãpat de grija zilei de mâine. Cei tineri îsi cautã o viatã mai bunã în strãinãtate pentru cã în orasul în care s-au nãscut nu o vor avea niciodatã. Viata acestor oameni înseamnã sã se împrumute de la o lunã la alta. Îsi cumpãrã mâncarea pe datorie de la chioscurile alimentare si chiar si piata si-o fac tot pe caiet. Pentru multi ar fi o decizie catastrofalã renuntarea la Complexul Energetic Hunedoara si existã riscul unor proteste asemãnãtoare mineriadelor.
Maximilian Gânju
