Europarlamentar: ”Experiența din mină e foarte greu de descris în cuvinte”

Un europarlamentar român a coborât în subteranul minei Lupeni. Cristian Terheș, europarlamentar din partea PNȚCD, a vrut să vadă care sunt condițiile de lucru ale minerilor, iar experiența a fost una care l-a marcat.
Cristian Terheș mai mărturisește că a fost nevoie, la un moment dat, să se tragă cu toții la o parte ”pentru ca deasupra capului era in miscare un cablu gros si nu ne-am putut deplasa pana cand acesta nu s-a oprit. Un sul de plasa de sarma, asemenea celui pe care-l vedeti in imagine, are cca. 45 de kg si e dus in mana de catre mineri pana la punctul de lucru”.
”Am vazut cu ochii mei, la sute de metri sub pamant, in mina Lupeni, cum Romania isi ingroapa suveranitatea si propria independenta energetica. Am intrat in mina Lupeni (jud. Hunedoara) pe data de 18 martie 2021 pana la locul de unde se scoate efectiv carbunele (abataj), deoarece am dorit sa vad cu ochii mei conditiile de lucru din mina si tehnologia folosita pentru extractia carbunelui. Experienta din mina e foarte greu de descris in cuvinte, de aceea voi lasa fotografiile din aceasta postare sa vorbeasca de la sine. In postari ulterioare voi publica si inregistrari video din subteran. Pana la a descrie, insa, ce e in mina, vreau sa va spun ca minerii sunt niste oameni fantastici: bravi romani, care-si iubesc familile si se sacrifica pentru ele (la propriu!), iar cu forta propriilor muschi scot carbune pentru ca termocentralele Mintia si Paroseni sa produca energie electrica pentru o tara condusa de niste politicieni iresponsabili, care din slugarnicie fata de birocratii de la Bruxelles sau din interese politico-financiare meschine, ingroapa sectorul termoenergetic romanesc si, implicit, suveranitatea si independenta energetica a Romaniei.
Fara energie electrica nu poate functiona nici o economie, iar energia electrica produsa din carbune este cea mai sustenabila, fiind centura de siguranta în cazul apariției unor fenomene naturale extreme. Cu toate astea, de zeci de ani de zile nu s-au facut investitii serioase in minerit, asteptand toti liderii politici sa il inchida, pretextand ca nu e rentabil”, mărturisește Cristian Terheș, europarlamentar PNȚCD.
Parlamentarul european susține că minerii desfășoară o muncă titanică, care nu este apreciată la adevărata sa valoare.
”Sectorul termoenergetic pe carbune, unde intra si sectorul minerit, este un element important al sustenabilitatii energetice a Romaniei, generand azi cca. 20% din totalul de energie electrica produsa in Romania zilnic. Daca acest act de tradare nationala, constand in distrugerea mineritului romanesc, nu este oprit Romania va fi condamnata la subdezvoltare, deoarece va fi pusa total in dependenta energetica. Deja de 2 ani Romania este net importatoare de curent, in contextul in care, pana in urma cu cativa ani, Romania exporta energie. Daca se va inchide si cat a mai ramas din minerit si termocentralele pe carbune, asa cum se doreste in prezent, Romania va fi damnata economic. De prea mult timp minerii au fost batjocoriti si sectorul termoenergetic subminat pentru a mai tacea. Daca lupta minerilor este pentru supravietuire, dupa ce sunt batjocoriti, nefiindu-le platite salariile la timp, pentru noi, ceilalti, lupta este pentru apararea suveranitatii Romaniei si independentei ei energetice. Nu poti avea suveranitate nationala fara independenta energetica! Din acest punct de vedere, pot spune fara exagerare ca, prin ceea ce fac, minerii lupta pentru suveranitatea Romaniei.  N-am cuvinte suficiente de respect si apreciere pentru tot ceea ce minerii fac. Le spun doar ca nu sunt singuri si le urez “Noroc bun”, oameni buni!”, mai spune europarlamentarul.
Riscul de surpare este iminent în subteran, iar pericolele pândesc la orice pas. Este concluzia la care a ajuns europarlamentarul. Iar minerii fac asta zi de zi pentru a scoate cărbune.
”Riscul de surpare este iminent. Deasupra capului ai, pana la suprafata, sute de metri de bolovani si pamant. E suficient sa faci o miscare gresita sau sa cedeze un stalp ori grida de fier si risti sa fii ingropat de viu. La propriu! Pana la a ajunge, insa, la abataj, in prima faza cobori cu colovia cca 250 de metri, de la nivelul pamantului pana la cota 400, de unde mergi pe o galerie betonata (sectorul 1) pana la un alt put, interior (numit si „put orb”, pentru ca nu are iesire la suprafata).
De la acest al doila put cobori iar cu colivia cateva sute de metri, de unde o iei pe galerie spre abataj. Prima parte a acestei galerii (sectorul 2) e sustinuta de niste armaturi in semicerc, care au intre ele lemne, pe unde mai trebuie sa te apleci”, mai mărturisește Cristian Terheș.
În subteran condițiile de lucru sunt grele, iar minerii trebuie să se tărască pentru a ajunge la fronturile de lucru. Europarlamentarul descrie pas cu pas cum este munca în subteran.
”De la un punct incolo (sectorul 3), insa, trebuie sa mergi in pasul piticului iar, din loc in loc, pe distante de cativa zeci de metri, trebuie efectiv sa te tarasti in coate si genunchi, deoarece gaura galeriei e pana la un metru diametru. Pe langa faptul ca in sectorul 3 e foarte cald, esti ud de transpiratie, nu ai loc sa te ridici, cand mergi in coate si genunchi trebuie efectiv sa te prinzi de ce poti sa inaintezi. Daca nu ai de ce sa te prinzi, iti introduci pur si simplu degetele in pamant sau carbunele sfarmat ce e sub tine si te tragi inainte. Nu mai spun ca trebuie sa fii atent la cap, sa nu te agati in ceva fier sau lemn, etc.  Pe cand ajungi la abataj, la punctul de lucru, esti efectiv extenuat fizic. Da, poti spune ca minerii au conditie fizica in acest mediu, se misca prin acele galerii ca “omul paianjen”, insa, totusi, dupa un asemenea traseu sa mai si lucrezi acolo 6 ore e ceva greu de descris in cuvinte. Sa mai faci, in aceste conditii, si productie mare de carbune e ceva irealistic. (…) De la intrarea in mina pana la punctul de lucru (abataj) le ia minerilor si 30-40 de minute de mers pe jos. Abia de la momentul in care ajung la punctul de lucru incepe sa li se calculeze minerilor cele 6 ore de lucru, pe care trebuie sa le faca efectiv lucrand (timpul pe jos de la si pana la campul de lucru nu se ia in calcul).  Mai este un lucru important de retinut: de la un punct incolo, pe acest traseu de mers pe jos de 30-40 de minute, minerii trebuie sa ia in maini si sa transporte si echipamente de lucru, traverse, stalpi, suluri de plasa de sarma, grinzi metalice, etc. Fiecare dintre acestea au zeci de kg iar singurul mod de a le transporta pe ultima parte a drumului pana la punctul de lucru e doar manual”, mai scrie europarlamentarul pe rețeaua de socializare.
Minerii își cară materialele de lucru. Materiale care nu sunt ușoare deloc. Acest lucru l-a impresionat pe europarlamentarul care a coborât în subteran.
”Toate materialele pe care le vedeti in imagini au fost carate manual de mineri. In cazul abatajului, unde sunt fotografiile cu minerii, toti acei stalpi (fiecare avand zeci de kg), precum si grinzile metalice de sus, trebuie mutate manual dupa cum avanseaza frontul de lucru.
Pe scurt, e o munca fizica titanica in niste conditii de risc greu de constientizat, munca pe care numai niste oameni de fier cu „inima de leu” – cum mi-a spus un miner – o pot face. Cand am fost la protestul minerilor din Lupeni in urma cu cateva saptamani, sotia unuia mi-a spus: „Dumneavoastra stiti ce inseamna sa-ti vina sotul de la lucru dupa 6 ore si sa cada lat acasa, neavand putere nici macar sa-si ridice copilul in brate?”. Acum am inteles-o perfect la ce se refera. Cine din presa sau din politica mai spune ca minerii fac prea multi bani, ca ies la pensie la 25 de ani lucrati ori ii critica pentru ca isi cer drepturile, le spun sa se abtina de la comentarii pana intra intr-o mina, pana la punctul de lucru efectiv, sa vada riscurile si conditiile in care acesti bravi oameni cu inima de leu lucreaza”, mai spune Terheș.
Cristian Terheș a vrut să vadă care sunt condițiile reale de lucru ale minerilor după ce în urmă cu câteva săptămâni aceștia au protestat pentru a-și primi drepturile.
Monika BACIU

Advertisements