Special. Anul jubileelor promovărilor Jiului / 60 de ani de la promovarea din 1960-1961

DOAR UN AN ÎN “B”…

Iată că după 20 de ani (1940-1941), Jiul evoluează din nou în „B”. Este adus un nou antrenor, Bazil Marian, „bombardierul” anilor `40-`50, acum în vârstă de 38 de ani, venit de la Rapid Bucureşti, unde fusese antrenor secund. Practic, pentru Bazil Marian era pista de lansare spre ceea ce avea să devină ulterior ca mare antrenor la Dinamo, Farul, Rapid sau F.C. Argeş şi ca antrenor federal sau al selecţionatei Algeriei. La nivelul lotului de jucători, important este că, deşi nu mai figurează Ciolan (transferat la C.S.M.S. Iaşi), Panait, I. Deleanu şi Vasiu, retraşi, rămâne un nucleu solid, completat cu noile achiziţii Csutak (de la Minerul Aninoasa), Cazan de la C.F.R. Arad, sau Rotaru de la Unirea Alba Iulia.

A fost un campionat echilibrat, Jiul terminând turul pe locul 2 cu 17 puncte, după C.F.R. Timişoara, la

egalitate cu C.S.M. Baia Mare, C.S. Oradea şi Dinamo Săsar!

Returul a fost o luptă pe viaţă şi pe moarte cu C.S.M. Baia Mare, mereu pe primul loc al seriei a III-a. Înaintea etapei a 25-a (penultima), Jiul conducea la golveraj, dar în etapa următoare, Jiul joacă la Baia Mare. Gazdele s-au impus categoric,câştigând pe merit cu 2-0. Era evident pentru toată lumea că C.F.R. Baia Mare va câştiga seria: juca în ultima etapă la Ind. Sârmei Câmpia Turzii, iar Jiul la Mureşul Tg. Mureş. Şi, bombă! În timp ce băimărenii sunt surclasaţi de “sârmari” cu 4-1, Jiul bate la Tg. Mureş cu 3-0, echipa din Petroşani câştigând seria la golaveraj, cu un avantaj de trei goluri! Aşa a fost

promovarea din 1961!

LIBERA ALEGERE!

Unul dintre antrenorii perindaţi la Jiul a fost şi Bazil Marian. El era stimat de conducerea clubului şi iubit de jucători. Orele de antrenament erau întotdeauna făcute cu intensitate mare, cu multe exerciţii de tehnică individuală dar plăcute şi variate, în programul de pregătire. Oboseala nu se simţea deoarece maestrul acorda elevilor săi, minute de relaxare periodice. “Fiecare să-şi ia mingea. Puteţi face cu ea ce vreţi”. Mingile erau clasice, cu camere şi şnur. La un antrenament jucătorul Ciurdărescu i s-a adresat respectuos: “Maestre, aţi spus că pot face cu mingea ce vreau?”, “Da, aşa am spus!”, “Bine, atunci o dezumflu…”. Gluma, atmosfera de voioşie spontană, a descreţit frunţile jucătorilor, iar oboseala a trecut în favoarea pregătirii antrenamentului.
GENU TUTU

Advertisements