”La noi, situatia mi se pare mai deosebitã prin faptul cã mineritul este un sistem în care nu existã intrãri, ci doar iesiri de atâtia ani” – dr. ing. Artur Gãman, seful Departamentului Securitate Industrialã din cadrul INSEMEX Petrosani.
Deprofesionalizarea Vãii Jiului si a tãrii, în general, a pus pe butuci majoritatea palierelor de activitate. Politicul si-a bãgat nasul în sãnãtate, învãtãmânt, sectoare vitale ale economiei, servicii, administratii publice etc., numind în functii de la directori pânã la femei de serviciu pe un singur criteriu, cel al carnetului de partid. Dacã sistemele au rezistat, s-a datorat unor asa-zisi eroi care au tinut în spate 3-7 angajati care nu stiau prea multe despre activitatea pe care ar fi trebuit s-o presteze. Sunt de notorietate cazuri ca acela al ginecologului care conduce ingineri sau al profesorului de sport care conduce un sector al energeticii.
Valea Jiului nu face notã discordantã, dezechilibrul profesional fiind profund, solutiile stau, fireste, tot la mâna vointei politice, pe principiul ”dacã vrei, poti!”.
Dr. ing. Artur Gãman, seful Departamentului Securitate Industrialã din cadrul INSEMEX Petrosani, presedintele Asociatiei Salvatorilor de Suprafatã si Subteran din România, precizeazã cã aceastã deprofesionalizare, mai ales în minerit, are la bazã lipsa banilor, dar si un sistem aiurea, în care existã doar iesiri, fãrã ca alti calificati sã mai intre.
”Valea Jiului, în contextul national, nu poate sã facã o figurã aparte fatã de economia nationalã. La noi, situatia mi se pare mai deosebitã prin faptul cã este un sistem în care nu existã intrãri, ci doar iesiri de atâtia ani. Asa stând lucrurile, e normal cã bazinul din care sunt selectati specialistii se micsoreazã si atunci e la fel de normal ca acest
sistem sã se dezechilibreze. Pe de altã parte este vorba si de, principala
problemã, lipsa resurselor financiare care conduce si la deprofesionalizare si la detehnologizarea exploatãrilor miniere. Spun asta fãrã sã mã erijez într-un cunoascãtor absolut al acestui fenomen, ci ca un spectator avizat pe plan local si cât de cât si profesional.
Rezolvarea? În primul rând printr-un aport de fluxuri financiare, dar în contextul actual, înfiintarea Complexului Energetic Hunedoara mi se pare solutia cea mai oportunã si viabilã. Reprezintã o gurã de oxigen pentru mineritul din Valea Jiului. Dupã asta, urmeazã o gurã mai mare de oxigen, adicã trebuie privit în jur si trebuie fãcutã o strategie, ceea ce, consider eu, pânã acum a lipsit mineritului si în special mineritului de huilã. Nu am avut strategii pe termen lung. S-a lucrat mult timp pompieristic. Situatia a fost suplinitã, ca sã spun asa în ghilimele, prin eroismul oamenilor care s-au luptat sã mentinã la suprafatã acest sistem.
Existã si alternative, dar dupã umila mea pãrere acestea pot fi doar complementare. Mineritul reprezintã principala activitate în Valea Jiului, o zonã monoindustrialã, si o conversie totalã si subitã nu cred cã poate fi fãcutã pe termen scurt sau pe termen mediu spre lung” – declarã ”tatãl” salvatorilor de la INSEMEX Petrosani.
- Ca om aveti sperante cã în viitorul apropiat va începe o reconstructie, cu o nouã viziune asupra Vãii Jiului?
”Ce am fi si unde am fi fãrã sperante. Bineînteles cã da. Sunt nãscut si crescut aici si aici vreau sã trãiascã în continuare si familia mea si bãnuiesc
cã prin eforturi comune si conjugate, printr-o vointã politicã, care pare sã existe si asta este necesar în primul rând, dar si o viziune, Valea Jiului are viitor” – a precizat Artur Gãman.
Ileana Firtulescu
