Fotbal concluzii. Post Scriptum la o finală ponosită…

Întotdeauna în preajma disputării unei finale de Cupa României nu poţi să nu te gândeşti ca microbist de Valea Jiului, la acel iunie 1974 când Jiul Petroşani a câştigat trofeul competiţiei în a cărei finală fusese şi cu doi ani în urmă, 0-2 cu Rapid Bucureşti.
Acum am văzut o finală parcă fără niciun Dumnezeu (în afară de cel personal, creionat de Gigi Becali…), disputată sub suspiciunea unor nereguli legate de folosirea unor jucători care ar fi fost în stare de suspendare. O finală, un meci slab, prost, insipid, cum vreţi să-i ziceţi, între o echipă Sepsi Sf. Gheorghe, parcă puţin copleşită de importanţa momentului şi o alta arogantă, fiţoasă, fără identitate (nici acum nimeni nu poate preciza exact ce-o fi, de fapt, FCSB…) dar ceva mai decisă în demersul ei de a câştiga trofeul. Bucureştenii (sau ăia din Berceni?!) la un loc,  jucători şi spectatori, s-au dat într-un grotesc spectacol la final de meci, proliferând lozinci xenofobe împotriva echipei din Covasna. ”Steliştii” (!) uitând că o serie de jucători de etnie maghiară scriind pagini de istorie, amintindu-i aici doar pe Hajdu, Sătmăreanu, Boloni sau Em. Jenei. Mojicul de patron al  FCSB-ului, Gigi Becali, uită că nici el nu este român neaos făcând mereu tumbe de patriotism.
El îi face ”bozgori” pe toţi cei din Ardeal, aşa ne putem şi noi întoarce la atrocităţile comise de  ”strămoşul” său, Alexandru cel Mare! La finalul  partidei am remarcat  atitudinea demnă şi de om bine crescut a lui Laszlo Diosegy, patronul echipei din Sf. Gheorghe în  contrast cu cea a lui Gigi Becali, care nici măcar nu mai e un personaj pitoresc, ci mai degrabă unul grotesc. Amară Cupă!

Cronica de altădată
”Strecurat” şi un jiulist…

Pe 27 aprilie 1948 ziarul ”Sportul Popular” (actual ”Gazeta Sporturilor”) publica lotul naţional de fotbal al României, în vederea meciului cu Albania. Printre  jucătorii convocaţi atunci se afla şi un component al echipei Jiul Petroşani, mijlocaşul Costică Marinescu (foto) un jucător în vârstă de 25 de ani, venit la Petroşani în 1947, de la  desfiinţata Carmen Bucureşti. El va fi un jucător ce va evolua în echipa naţională pentru Jiul, timp de doi ani, 1947-1949, adunând sub tricoul Jiului 10 partide la Naţională, fiind în acest sens recordmanul de selecţii pentru echipa din Petroşani.  Ultimul meci la Naţională l-a avut tot cu Albania (4-1  pentru România la Tirana), pe 23 octombrie 1949.
Genu TUŢU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.