Liga Sindicatelor Miniere din Valea Jiului a împlinit 23 de ani de existentã. Au fost 2 decenii + 3 ani în care miscarea sindicalã, la fel ca si numãrul angajatilor Companiei Nationale a Huilei, a cunoscut doar coborâsuri. În plus, aceastã perioadã a adus si celebrele mineriade, care au pus pe jar, nu numai, România.
“Apogeul” acestora a fost înregistrat la mijlocul lunii iunie a anului 1990, cu ocazia “mineriadei” cu numãrul 2. Anterior acesteia, cu sau fãrã sindicate sau lideri sindicali, minerii din Valea Jiului au „vizitat” pentru prima datã (în epoca post-decembristã si în masã) Capitala, în data de 18 februarie 1990. Aceasta a fost prima mineriadã din istorie si a pornit în vederea apãrãrii institutiilor statului. Vorba vine! Apropo, primul sindicat liber din Vale a fost înfiintat de o femeie! Ileana Bodea, astãzi seful Serviciului Sãnãtate si Securitate în Muncã Petrosani, a fost cea care chiar în decembrie 1989 a pus bazele primului sindicat adevãrat, la Mina Livezeni, acolo unde activa pe atunci! Dar aceasta este o cu totul alã poveste…
Primul presedinte al nou înfiintatei structuri sindicale (24 martie 1990, Petrosani), a fost Miron Cozma, un tânãr subinginer de la Mina Lonea. Tânãr, dar hotãrât, pentru cã imediat dupã instalare acesta a coordonat o grevã generalã. Acelasi an 1990 a adus si cel mai trist moment din întreaga miscare sindicalã a Vãii Jiului. Este vorba despre “Iunie 1990”, atunci când a fost luatã cu asalt Capitala. La chemarea si îndemnul lui Ion Ilici Iliescu, s-a derulat o nouã editie a mineriadelor, în perioada 13-15 iunie. Violentele de stradã, la care nu au luat parte numai minerii din Valea Jiului, ci si multe alte categorii de „oameni ai muncii”, astãzi uitati de istoriografie, au fost apreciate pozitiv de Ion Iliescu care le-a multumit „din inimã” tuturor celor care au participat la o nouã înãbusire a dorintelor de libertate si independentã a poporului român. Din pãcate, în istorie, au rãmas înfierati doar ortacii din Vale, cei considerati principalii vinovati pentru atrocitãtile comandate de cãtre urmasii de ieri si de azi ai celor care s-au considerat „comunisti”. Cu aceeasi ocazie, minerii s-au transformat în principala masã de manevrã, adicã armatã, a lui 3I, omul care a îngropat revolutia si viitorul României.În acelasi an, în data de 25 septembrie, minerii s-au întors în Bucuresti, ocazie cu care l-au „demis” pe prim-ministrul Petre Roman.
Epoca Miron Cozma a adus noi si noi frãmântãri sindicale si sociale, apogeul acestora reprezentându-l mineriadele, un cuvânt nou, învãtat repede de toti românii. Ultima actiune condusã de cãtre „Luceafãrul Huilei” a fost celebra „hãlãduialã” spre Capitalã din anul 1999, epilogul acesteia fiind înregistrat odatã cu încheierea celebrei „Pãci de la Cozia”. De altfel, pentru actiunile sale, mirobolantul „Luceafãr al Huilei” a încasat si câtiva ani de puscãrie…
Cel de-al doilea sef sindical care a ocupat fotoliul de lider maxim al LSMVJ a fost Vasile Ioan Savu, omul care a adus linistea pe toate planurile si care a fost instalat în functie în august 2001.
Din septembrie 2004, cel care coordoneazã activitatea a ceea ce a mai rãmas din LSMVJ, care mai are doar câteva mii de membri, comparativ cu cei aproape 40.000 din anul înfiintãrii, este Zoltan Lacatas, venit de la Mina Uricani.
Mircea Nistor
